,,Tot ceea ce se intampla are un sens" - e o propozitie ce a devenit deja un truism al secolului nostru. De multe ori ne trezim rostind-o mecanic, fara sa ne gandim exact la resorturile ce stau in spatele cuvintelor, la faptele si intamplarile ce compun existenta noastra, la oamenii pe care ii cunoastem intr-un moment sau altul al vietii, la drumurile pe care le alegem. Pentru ca toate, fiecare dintre ele, are un sens aparte.
Chiar si dezamagirile. Chiar si momentele in care iti spui ,,De ce acum?" sau ,,De ce NU acum?". Cand te intrebi de ce o anumita persoana s-a purtat intr-un anumit fel sau NU s-a purtat in felul in care doreai. Ei bine...poate ar fi mai frumos sa te asezi linistit pe canapea, cu o cana fierbinte de ceai in mana si...sa te gandesti cu seninatatate la toate lucrurile frumoase pe care acei oameni le-au adus in viata ta. Chiar daca au fost oameni care la un moment dat te-au dezamagit, care te-au facut sa nu mai ai aceeasi incredere in cei din jur, care ti-au zdruncinat parerile despre prietenie si corectitudine. Oricum ar fi, sunt oameni care ti-au atins viata in bine intr-un anumit fel...si pentru asta trebuie sa fii recunoscator. Pentru asta, trebuie sa imbratisezi amintirile frumoase pe care ti le-au lasat si sa le asezi, cu grija, in cufarul franturilor de trecut, cele pe care le privesti din cand in cand cu duiosie, fara resentimente, fara tristeti, fara regrete...doar cu o imensa duiosie...
Sunt o norocoasa. Pana acum am avut parte de multi oameni care mi-au atins inima intr-un fel sau in altul, care mi-au lasat ceva intiparit pe ea sau care m-au invatat ceva. De la fiecare am o amintire frumoasa, care ma incalzeste in iernile sufletului, acele ierni pe care le avem cu totii din cand in cand...
Pentru ca am vorbit insa despre acei oameni care ne-au trezit si altfel de emotii la un moment dat, care ne-au facut sa ne simtim tristi, nesiguri sau neincrezatori, eu CRED din toata inima ca fiecare dintre oamenii care mi-au trezit candva si astfel de sentimente sunt persoane importante in geografia destinului meu. Daca as putea da timpul inapoi, nu i-as schimba si nici nu as vrea sa modific cumva ceva din ce a fost. Totul a avut sensul si insemnatatea sa.
Una dintre prietenele mele de suflet m-a invatat ca oamenii pot avea doua fetze. Ca uneori, toate momentele frumoase petrecute cu o persoana nu pot compensa dezamagirea unei clipe in care realizezi adevaratele intentii ale acelei persoane. Atunci, exista doar doua cai. Sa negi tot ce a fost si sa arunci amintirea precum azvarli o moneda de tinichea intr-o fantana...sau sa accepti cu zambetul pe buze ca acele momente traite impreuna au avut valoare pentru ca TU le-ai dat valoare. Pentru ca tu le-ai apreciat ca fiind pretioase si pentru ca ai investit suflet si simtire in ele. Iar daca ai pus suflet, chiar daca poate investitia nu a fost directionata spre cea mai potrivita persoana, inseamna ca ti-ai facut un cadou. Oferind sinceritate, sufletul nostru va primi inapoi inzecit. Nu trebuie sa regreti increderea investita intr-o persoana. Increderea inseamna curaj, inseamna sa ai puterea sa oferi o particica din inima ta. Iar asta e o investitie pe care Universul ti-o va intoarce la un moment dat inzecit.
Un baiat m-a invatat candva ca oamenii te pot face sa sufere si fara ca tu sa ai vreo vina. Ca poti sa fii uneori si o ,,victima colaterala" a unei strategii sau stratageme menita sa atinga scopurile cuiva. Si ca, in acel moment, te afli in fata unei rascruci. Daca alegi prima directie - dezamagirea totala, e foarte posibil sa te impietresti in acel moment de amagire si el sa devina borna kilometrica dincolo de care sufletul tau sa nu mai poata privi, sa nu mai poata spera. Sa fie ca cifra maxima la care poate ajunge un contor inainte sa dea Reset. De cate ori simti ca te apropii de cineva, de cate ori simti ceva pentru cineva...contorul se reseteaza, acel sentiment de impietrire nu te lasa sa mergi mai departe. Aceasta este una dintre cai, cea care inseamna ca lasi acel sentiment negativ sa te ingenuncheze, ca alegi sa iesi singur din joc. Ca te dai batut.
A doua cale este sa tragi aer in piept, sa iti umpli plamanii cu oxigen si sufletul cu speranta...sa alungi gandurile care-ti spun ,,Renunta, asa va fi mereu" si, chiar daca ai ochii plini de lacrimi, sa-ti spui cu toata convingerea de care esti capabil ,,Ba nu! Va fi si bine. Va fi minunat!". Si, intr-o zi....iti promit ca va fi minunat. Iti promit. Intotdeauna exista ceva ce ne da putere in momentele in care simtim ca nu mai putem. Intotdeauna Dumnezeu ne trimite un inger, in orice forma ar fi acesta. Uneori vine sub forma unei melodii care ne alina sufletul si ne da speranta, cu care ne identificam si in care gasim un resort magic ce ne impinge mai departe. Alteori vine sub forma unei persoane care ne atinge mana si ne alina sufletul. Sub forma zambetului unui trecator. Insa vine intotdeauna.
Cauta un inger in jurul tau si incearca sa fii si tu, macar din cand in cand, ingerul bun al cuiva. Pentru ca, asa cum spunea Luciano de Crescenzo - ,,Noi, oamenii, suntem ingeri cu o singura aripa. Iar singurul mod de a zbura este de a ne imbratisa unul cu celalalt..."
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu